Merită un fractional executive comparativ cu un angajat full-time? Analizăm diferențele dintre salariul unui executiv permanent și tariful unui fractional, explicând ce plătește de fapt compania și care este adevărata valoare a fiecărei opțiuni.
Discuțiile despre fractional work ajung inevitabil la o întrebare centrală: cum se compară costurile unui executiv full-time cu cele ale unui fractional executive? Pentru mulți antreprenori, percepția inițială este că fractional-ul pare scump. Tariful său pe zi sau pe oră este adesea mai mare decât dacă am împărți salariul unui executiv full-time la numărul de ore lucrate. Totuși, realitatea este mai complexă și, odată înțeleasă, schimbă radical modul în care companiile privesc această comparație.
Un executiv full-time în România, la nivel de C-level, are un pachet salarial compus nu doar din salariul net, ci și din beneficii, bonusuri, taxe și contribuții sociale. Când toate acestea se adună, costul total pentru companie poate fi cu 30-50% mai mare decât salariul „pe hârtie”. De exemplu, un CFO cu un salariu brut de 10.000 de euro lunar poate însemna, în realitate, un cost de 13.000-15.000 de euro pentru companie, dacă adăugăm contribuțiile și beneficiile obligatorii sau negociate.
În schimb, un fractional CFO sau CEO facturează, de obicei, un onorariu lunar pentru un număr limitat de zile. Tariful poate părea ridicat – de exemplu, 3.000-5.000 de euro pe lună pentru două-trei zile de lucru pe săptămână. Dar dacă punem în balanță faptul că organizația primește acces la aceeași experiență și expertiză, fără costurile colaterale și fără obligațiile contractului de muncă permanent, balanța începe să se echilibreze.
Mai mult, comparația corectă nu se face la nivel de „câte ore plătesc”. Fractional-ul nu este un simplu prestator de servicii, ci un lider care produce impact direct. Eficiența lui este mult mai mare, pentru că nu are timp de pierdut în ședințe inutile sau procese birocratice. În loc să fie prezent opt ore pe zi doar pentru a fi acolo, fractional-ul vine cu o concentrare clară pe obiective și rezultate. Practic, compania nu plătește timpul, ci valoarea.
De asemenea, riscurile și costurile ascunse sunt diferite. Angajarea unui executiv full-time implică procese de recrutare costisitoare, perioade lungi de integrare și riscul de nepotrivire culturală sau profesională. Dacă relația nu funcționează, compania poate pierde luni și sume considerabile. În cazul unui fractional, contractele sunt mai scurte și mai flexibile. Dacă nu există potrivire, colaborarea se poate încheia rapid, fără costuri mari de exit.
Un alt aspect important este disponibilitatea resurselor. Multe IMM-uri și startup-uri nu își permit un CFO sau un CMO full-time, dar pot gestiona costul unui fractional. În loc să rămână fără leadership strategic din lipsă de buget, aceste companii pot accesa expertiza necesară într-o formă mai sustenabilă. În realitate, fractional-ul deschide accesul la un nivel de competență care altfel ar fi inaccesibil.
Pentru profesioniști, modelul este la fel de atractiv. Un executiv senior care ar lucra într-o singură companie pentru 10.000 de euro pe lună poate, ca fractional, să lucreze cu trei companii diferite pentru 5.000 de euro fiecare. Rezultatul? Venituri mai mari, diversitate profesională și un echilibru mai bun. Din această perspectivă, fractional-ul nu înseamnă „mai ieftin” sau „mai scump”, ci „mai eficient”.
În România, unde discuțiile despre costuri sunt adesea dominate de ideea de „salariu lunar”, conceptul de onorariu fractional necesită o schimbare de mentalitate. Antreprenorii trebuie să înțeleagă că nu plătesc pentru orele facturate, ci pentru deciziile corecte, pentru direcția strategică și pentru reducerea riscurilor. O decizie financiară bine luată de un CFO fractional poate salva companiei sute de mii de euro, chiar dacă prezența lui este doar de câteva zile pe lună.
Este esențial, totuși, ca discuția să fie realistă. Un fractional nu este o soluție magică pentru a obține leadership de top la preț de discount. El este o alternativă mai flexibilă și mai adaptată la context, dar costul reflectă experiența acumulată. Dacă o companie caută doar „varianta ieftină”, probabil că modelul fractional nu este potrivit.
În concluzie, comparația între salariu full-time și tarif fractional nu se rezumă la cifre brute. Este o comparație între rigiditate și flexibilitate, între costuri ascunse și transparență, între timp și valoare. Pentru multe companii, fractional-ul nu este mai ieftin, dar este infinit mai eficient. Și într-o piață în care viteza și adaptabilitatea sunt decisive, aceasta este diferența care contează.
Foto: Canva
