Stabilirea tarifului este una dintre cele mai dificile provocări pentru profesioniștii care intră în lumea fractional. Află cum să îți calculezi corect tariful orar sau lunar, ce factori trebuie luați în considerare și cum să găsești echilibrul între valoarea adusă și realitățile pieței din România.
Unul dintre cele mai dificile subiecte pentru orice profesionist care intră în lumea fractional este stabilirea tarifului. Spre deosebire de angajarea clasică, unde există grile salariale și repere de piață relativ clare, în zona fractional lucrurile sunt mai flexibile și, uneori, confuze. Cum îți stabilești un tarif corect? Cum te asiguri că reflectă atât valoarea pe care o aduci, cât și realitățile pieței din România?
Primul pas este înțelegerea diferenței dintre preț și valoare. Tariful fractional nu ar trebui să fie doar o extrapolare din salariul anterior. Dacă un CFO full-time câștigă 10.000 de euro pe lună, nu înseamnă automat că pentru jumătate de timp ar trebui să ceri 5.000. Modelul fractional nu vinde timp, ci impact. O decizie bine luată de un CFO fractional poate salva compania de pierderi de sute de mii de euro sau poate atrage o finanțare crucială. În acest sens, tariful trebuie să reflecte valoarea livrată, nu doar orele lucrate.
Un alt factor important este nivelul de experiență. Profesioniștii cu zeci de ani în corporații internaționale pot cere tarife mult mai mari decât cei aflați la început de drum în roluri executive. În România, unde piața fractional este la început, există o marjă largă de tarifare: de la câteva sute de euro pe zi pentru roluri de middle management până la câteva mii de euro pe lună pentru un executiv de top.
Structura colaborării influențează și ea calculul. Unele companii preferă o formulă de tip retainer lunar – un onorariu fix pentru un număr de zile predefinit. Altele aleg tarifarea pe zi sau pe proiect. Alegerea formulei depinde de context: dacă relația este pe termen lung, retainerul oferă stabilitate ambelor părți; dacă este vorba de o intervenție punctuală, tariful pe zi poate fi mai potrivit.
Este esențial să ții cont și de costurile proprii. Ca fractional, ești practic un mic antreprenor. Ai cheltuieli cu taxele, asigurările, instrumentele digitale și, uneori, cu deplasările. Tariful trebuie să acopere aceste costuri, dar și să îți asigure o marjă sănătoasă. Mulți profesioniști greșesc la început, subestimând aceste cheltuieli și ajungând să simtă că muncesc mult pentru prea puțin.
Piața este un alt reper. În România, tarifele fractionaliilor sunt încă în formare, dar te poți orienta după două repere: nivelul de salarizare pentru executivi full-time și tarifele practicate de consultanți seniori. În general, un fractional se poziționează între cele două: mai scump decât un consultant clasic, pentru că are responsabilități de leadership, dar mai accesibil decât un executiv full-time.
Un aspect adesea ignorat este negocierea percepției. Modul în care îți prezinți tariful contează enorm. Dacă îl explici în termeni de valoare („Acest tarif reflectă experiența mea în atragerea de investiții de peste 20 milioane de euro”), companiile vor înțelege mai ușor. Dacă îl prezinți doar ca pe o sumă lunară, există riscul să pară arbitrar.
De asemenea, trebuie să fii pregătit pentru flexibilitate. Uneori, pentru un startup promițător, poate fi mai înțelept să accepți un tarif mai mic în schimbul unui pachet mixt care include equity. Alteori, pentru o companie stabilă, dar aflată în dificultate, poți structura un tarif bazat pe performanță. Flexibilitatea nu înseamnă compromis, ci adaptare la context.
Un sfat practic pentru calcul este să începi de la venitul anual dorit și să îl împarți realist la numărul de zile lucrătoare pe care ești dispus să le oferi ca fractional. Apoi adaugă un coeficient de risc și de valoare. De exemplu, dacă vrei să câștigi 100.000 de euro pe an și poți lucra 150 de zile, tariful de bază este aproximativ 670 de euro pe zi. Dacă ai o expertiză rară și aduci valoare rapidă, tariful poate fi dublat fără probleme.
În România, unde mulți antreprenori sunt la început în a înțelege modelul, comunicarea clară este esențială. Trebuie să explici nu doar „cât costă”, ci și „ce primește compania”. Un startup poate fi reticent să plătească 3.000 de euro pe lună pentru un CFO fractional, dar dacă înțelege că acei bani pot aduce o finanțare de câteva milioane, perspectiva se schimbă radical.
În concluzie, calculul tarifului ca fractional nu este o formulă fixă, ci un exercițiu de echilibru între valoare, piață, costuri și context. Este nevoie de curaj pentru a cere un tarif corect și de inteligență pentru a-l adapta. Cel mai important este să-ți amintești că nu vinzi timp, ci impact. Iar impactul, atunci când este real și vizibil, merită întotdeauna prețul cerut.
Foto: Canva
